Salutare și bine te-am găsit,
Gramatica limbii române poate părea destul de dificilă, mai ales conjugarea verbelor. Există o grămadă de moduri și timpuri ale verbului pe care trebuie să le memorezi pentru a le folosi corect în vorbire sau pentru a le recunoaște într-un text și a le putea analiza. Secretul pentru a le învăța rapid și fără mare efort este o bună structurare a informației. Pentru că mulți elevi se plâng că nu pot reține formele verbale la diferite moduri și timpuri, m-am gândit să sintetizez într-un articol toate informațiile necesare despre modurile și timpurile verbului. Astfel, vei avea la îndemână un material didactic complet, cu informații foarte bine structurate și ușor de reținut. Așadar, să începem.
Iată ce vei învăța parcurgând acest articol în două părți:
Modurile și Timpurile Verbelor în Limba Română - Partea I
Modurile și Timpurile Verbelor în Limba Română - Partea a II-a - (Continuă aici)
Modurile și timpurile verbului
| Modul indicativ | Perfect simplu | Viitor |
| Timpul prezent | Perfect compus | Viitor popular |
| Imperfect | Mai mult ca perfect | Viitor anterior |
Așa cum probabil știi deja, verbul este partea flexibilă de vorbire, care exprimă în general acțiuni ale obiectelor/persoanelor (Andrei mănâncă. Maria citește). Alte verbe pot exprima: stări ale obiectelor (Mașina stă în parcare), posesia unui obiect (Mihai are o carte), necesitatea acțiunilor ori a obiectelor (Trebuie să cânt. Îmi trebuie o carte), voința sau dorința unei persoane de a face o acțiune (Vreau să merg la mare. Doresc o prăjitură).
Atunci când dorim să numim un verb vom folosi forma verbală, nepersonală a acelui verb, numită infinitiv. Așadar, vom spune verbul: a fi, a mânca, a vedea, a merge, etc.
Conjugările verbelor
Verbele pot fi clasificate în funcție de sunetul sau grupul de sunete care alcătuiesc terminația verbului la infinitiv în patru conjugări:
ATENȚIE ! Următoarele verbe sunt de conjugarea I: a crea, a procrea, a recrea, a agrea, a veghea, a îngenunchea
Modurile și timpurile verbului
Modul verbului reprezintă forma pe care o ia verbul și arată felul în care vorbitorul consideră acțiunea ca fiind: reală (merg), realizabilă (să merg), dorită sau condiționată (aș merge), poruncită (mergi!).
Modurile verbului se împart în moduri personale (predicative) și nepersonale (nepredicative). La modurile personale, verbul își schimbă forma după persoană și îndeplinește funcția sintactică de predicat, motiv pentru care sunt numite și moduri predicative.
Modurile personale sunt: indicativ, conjunctiv, condițional-optativ, imperativ.
La modurile nepersonale, verbul nu-și schimbă forma după persoană și nu poate avea funcția sintactică de predicat. De aceea, mai sunt numite și moduri nepredicative.
Modurile nepersonale sunt: infinitiv, participiu, gerunziu, supin.
Timpul verbului reprezintă momentul în care se îndeplinește acțiunea. Atunci când acțiunea se petrece în momentul vorbirii, verbul este la timpul prezent. Când acțiunea se petrece înainte de momentul vorbirii, verbul este la timpul trecut. Atunci când acțiunea se petrece după momentul vorbirii, verbul este la timpul viitor.
Pentru că formele verbele la modul indicativ sunt cele mai multe, sunt mai greu de înțeles și de reținut, am ales să împart acest articol în două părți. În prima parte vom parcurge timpurile modului indicativ, iar în cea de-a doua parte vom vorbi despre restul modurilor predicativele și despre modurile nepredicative.
Și aș vrea să te rog un lucru: citește articolul până la final. Ți-am pregătit o metodă surpriză prin care vei putea să reții cu mai mare ușurință și mai rapid, toate aceste forme verbale.
Acestea fiind spuse, haide să luăm pe rând fiecare mod și timp în parte.
I. MODURILE PERSONALE
Modurile personale își schimbă forma după persoană. Totodată în aceste moduri verbele au funcția sintactică de predicat, motiv pentru care sunt numite și moduri predicative. Modurile personale sunt: indicativ, conjunctiv, condițional-optativ, imperativ.
1. Modul Indicativ
Modul indicativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune prezentată de vorbitor ca fiind reală. Acesta are 7 timpuri: prezent, imperfect, perfect simplu, perfect compus, mai mult ca perfect, viitor și viitor anterior.
Timpul prezent
Verbele la timpul prezent exprimă o acțiune care se desfășoară în momentul vorbirii. În funcție de conjugare, verbele la modul indicativ, timpul prezent au următoarele forme:
Imperfect
Verbele la timpul imperfect exprimă o acțiune neterminată care se desfășoară în trecut față de momentul vorbirii. În funcție de conjugare, verbele la modul indicativ, la imperfect au următoarele forme:
Perfect simplu
Verbele la timpul perfect simplu exprimă o acțiune terminată, care se desfășoară în trecut față de momentul vorbirii. Acest timp este folosit în vorbirea curentă în anumite zone ale țării (Muntenia, Oltenia, Banat) pentru a exprima o acțiune trecută și terminată de curând față de momentul vorbirii. În limba literară acest timp nu exprimă o acțiune terminată de curând, ci o acțiune trecută și terminată.
În funcție de conjugare, verbele la modul indicativ, la imperfect au următoarele forme:
a citi – perfect simplu: eu citii, tu citişi, el citi, noi citirăm, voi citirăţi, ei citiră
Perfect compus
Verbele la timpul perfect compus exprimă o acțiune terminată care se desfășoară în trecut față de momentul vorbirii.
Este alcătuit din forme specifice verbului auxiliar a avea (am, ai, a, am, ați, au) și participiul verbului de conjugat.
În funcție de conjugare, verbele la modul indicativ, la perfect compus au următoarele forme:
Mai mult ca perfect
Verbele la timpul mai mult ca perfect exprimă o acțiune trecută, îndeplinită înaintea altei acțiuni trecute.
În funcție de conjugare, verbele la modul indicativ, la mai mult ca perfect au următoarele forme:
Viitor
Verbele la timpul viitor exprimă o acțiune care se va îndeplini după momentul vorbirii. Timpul viitor prezintă forme pentru limba scrisă și pentru limba vorbită.
În funcție de conjugare, pentru limba scrisă, verbele la modul indicativ, la viitor au următoarele forme:
Viitorul popular
Pentru limba vorbită, viitorul (forma aceasta a verbului mai este cunoscută și ca viitor popular) poate fi format în trei feluri:
Viitor anterior
Verbele la timpul viitor anterior exprimă o acțiune care se va îndeplini înaintea altei acțiuni viitoare.
În funcție de conjugare, verbele la modul indicativ, la viitor anterior au următoarele forme:
Citește în continuare partea a II-a a ghidului, ce conține celelalte moduri personale (conjunctiv, condițional-optativ și impertaiv) și modurile nepersonale ale verbului.
Modurile și Timpurile Verbelor în Limba Română - Partea a II-a
Articol scris de Alina Mihalache - echipa Verba
