Verbele auxiliare și verbele copulative pun adesea bețe în roate elevilor. Să fie oare atât de greu de înțeles sau de recunoscut în text? Atunci când ai la îndemână explicații clare și exemple concludente, noi credem că nu sunt atât de greu de înțeles.
În articolul acesta dezbatem problema acestor verbe frecvent confundate sau greșit înțelese. Așadar, haide să facem lumină în cazul verbelor auxiliare și a verbelor copulative.
Iată ce vei învăța concret și clar din articolul nostru:
- Ce sunt verbele auxiliare?
- Care sunt verbele auxiliare în limba română?
- Când folosim verbele auxiliare? Moduri și timpuri formate cu ajutorul verbelor auxiliare
- Ce sunt verbele copulative?
- Care sunt verbele copulative în limba română?
- Când un verb este copulativ?
- Predicatul verbal și predicatul nominal
- Când un verb este predicativ și când este copulativ?
Ce sunt verbele auxiliare?
Verbul auxiliar (de la cuvântul latinesc auxilium „ajutor”) este un verb care la origine are sens lexical plin, dar în anumite contexte devine instrument gramatical, pierzându-și acest sens, și îndeplinește funcția de a exprima, în asociație cu un verb având sens plin, categorii gramaticale ale acestuia, precum: diateza, modul, timpul, numărul și persoana. Mai simplu spus, verbele auxiliare sunt verbele care ajută la formarea modurilor, a timpurilor compuse și a diatezei pasive.
Care sunt verbele auxiliare în limba română?
În limba română, verbe auxiliare sunt: a fi, a avea, a vrea (a voi). Cu ajutorul acestor verbe, formăm anumite timpuri și moduri ale verbului.
Când folosim verbele auxiliare? Moduri și timpuri formate cu ajutorul verbelor auxiliare
Așa cum spuneam, verbele auxiliare ajută la formarea modurilor și timpurilor unor alte verbe. Așadar, haide să luăm pe rând fiecare verb auxiliar și să analizăm care sunt modurile și timpurile la formarea cărora acesta contribuie.
A AVEA
Verbul a avea ajută a formarea următoarelor moduri și timpuri:
- perfect compus (modul indicativ)
Am plecat mai devreme de acasă pentru a nu întârzia la întâlnire.
- viitor popular (modul indicativ)
Am să cânt în deschiderea concertului anul acesta.
- prezent (modul condițional-optativ)
Ați face bine să vă pregătiți din timp pentru examen.
- perfect (modul condițional-optativ)
Ai fi văzut mai bine la tablă dacă ai fi stat în primele bănci.
A FI
- viitor anterior (indicativ)
Voi fi plecat la teatru înainte ca tu să ajungi la mine.
- perfect (conjunctiv)
Mi-ar fi plăcut să fi cântat alături de acest artist.
- perfect (condițional optativ)
Aș fi vrut să îl pot cunoaște mai bine.
- perfect (infinitiv)
Mi-ar fi plăcut a fi zburat cu avionul până la Paris.
Timpurile și modurile diatezei pasive
- conjunctiv (prezent)
Nu este bine să fie văzută alături de aceste persoane.
- conjunctiv (perfect)
Ce bine ar fi fost ca această lege să fi fost votată mai devreme.
- Condițional-optativ (prezent)
Ar fi luat mai în serios dacă nu ar mai glumi atât de mult.
- Condițional-optativ (perfect)
Ar fi fost concediat dacă managerul de proiect nu i-ar fi luat apărarea.
- infinitiv (prezent)
A fi lăudat de o asemenea stea a cinematografiei este o mare onoare.
- infinitiv (perfect)
A fi fost cerută în căsătorie de un tânăr compozitor, dar l-ar fi refuzat.
A VREA
- viitor
Voi veni și eu la cafenea, când voi termina programul de lucru.
- viitor anterior
Voi fi plecat în parc atunci când vei sosi la mine.
Ce sunt verbele copulative?
Verbele copulative (din latinescul copula, copulae = legătură, relație) sunt acele verbe care nu pot îndeplini singure o funcție, sensul lor fiind completat de un nume predicativ, cu care formează predicatul nominal. Verbul copulativ are rolul unui instrument gramatical, face legătura între predicatul nominal și subiect, fiind purtător de categorii gramaticale (mod, timp, diateză, persoană, număr).
Exemplu: Marian este talentat.
* este = singur este lipsit de sens <=> nu spune nimic singur despre subiect; doar împreună cu numele predicativ „talentat” formează predicatul nominal „este talentat” => este verb copulativ.
Care sunt verbele copulative în limba română?
Cel mai des utilizat verb copulativ este verbul a fi.
Alte verbe copulative sunt și: a deveni, a ieși, a rămâne, a ajunge, a se face, a părea, a însemna, a se naște, a se chema, a se numi.
Cu excepția verbului a deveni, care poate fi folosit doar ca verb copulativ, toate celelalte verbe pot fi copulative sau predicative, în funcție de context.
Eu sunt muzician. (a fi)
Matei devine medic. (a deveni)
Eu ies profesor. (a ieși)
Eu ajung inginer. (a ajunge)
Daniel se face avocat. (a se face)
Vasile rămâne repetent. (a rămâne)
Mama părea supărată. (a părea)
Ea a însemnat mult pentru Vali. (a însemna)
Când un verb este copulativ?
Pentru a înțelege cât mai bine când un verb este predicativ și când este copulativ, aș vrea mai întâi să ne reamintim ce înseamnă predicativ verbal și predicat nominal.
Predicatul verbal și predicatul nominal
Predicatul este partea principală de propoziție care spune ceva despre subiect: ce face, cine este, cum este, ce se spune despre subiect.
Predicatul verbal atribuie subiectului o acțiune sau o stare, arată ce face subiectul sau ce se spune despre subiect. Este exprimat printr-un verb cu înțeles de sine stătător (verb predicativ), la un mod personal, o locuțiune verbală, o interjecție predicativă sau un adverb predicativ.
Eu citesc o carte. (verb predicativ)
Am luat-o la fugă când l-am văzut. (locuțiune verbală)
Hai acasă că e târziu! (interjecție predicativă)
Probabil că s-a supărat pe tine (adverb predicativ).
Predicatul nominal atribuie subiectului o însușire, o identitate sau o calitate și este format din: un verb copulativ și un nume predicativ (exprimat prin diverse părți de vorbire). Predicatul nominal arată cine este, ce este sau cum este subiectul. Răspunde de obicei la întrebările: cine este?, ce este?, cum este? adresate subiectului.
Domnul Vișan este profesorul nostru de geografie.
Verbul copulativ a fi își poate schimba forma sau poate fi înlocuit cu un alt verb copulativ: ce a fost?, ce a devenit?, cum părea?. De asemenea, și pronumele interogativ care intră în alcătuirea întrebării își poate schimba forma în funcție de cazul la care se află numele predicativ: pentru cine este?, al cui este? Etc.
Numele predicativ poate fi exprimat printr-un substantiv, adjectiv, pronume, numeral, verb la mod nepersonal, adverb sau interjecție.
El a devenit medic.
Maria părea supărată.
Când un verb este predicativ și când este copulativ?
Așa cum spuneam, înafara de verbul a deveni, care este doar verb copulativ, toate celelalte verbe pot fi și copulative, și predicative, în funcție de context.
Haide să luăm pe rând fiecare verb copulativ pentru a vedea când este predicativ și când are rolul de verb copulativ.
A FI
Este copulativ atunci când nu se poate înlocui cu unul dintre verbele: a exista, a se afla, a se găsi, a merge, a proveni, a avea loc, a se întâmpla, a trebui.
Exemple:
Am fost la prietena mea ieri (verb predicativ)
Ioana este medic (verb copulativ, ajută la formularea predicatului nominal)
A fost lovită de o mașină trecerea de pietoni (a fi este verb auxiliar, ajută la formarea diatezei pasive).
A ÎNSEMNA
Este copulativ când nu are sensul de a nota, a scrie.
Asta înseamnă temă muncită. (verb copulativ)
Am însemnat tema pe caiet (verb predicativ)
A PĂREA
Este copulativ atunci când este personal.
Ea părea frumoasă, ca o prințesă. (verb copulativ)
Pare că se va însenina.
A RĂMÂNE
Este copulativ când nu are sensul de a sta.
A rămas la fel de bună și frumoasă. (verb copulativ)
Am rămas la biblioteca pentru a termina de citit cartea. (verb predicativ)
A IEȘI
Este copulativ atunci când are sensul de a deveni.
Mihai a ieșit medic.(verb copulativ)
Mama a ieșit la cumpărături. (verb predicativ)
A SE FACE
Este copulativ atunci când are sensul de a deveni, a se preface.
Ionul s-a făcut avocat. (verb copulativ)
Maria se face că e supărat pe Ioana. (verb copulativ)
S-a făcut tare cald afară. (verb predicativ)
A AJUNGE
Este copulativ atunci când are sensul de a deveni.
Andreea a ajuns judecător. (verb copulativ)
A ajuns acasă înaintea mea. (verb predicativ)
Am ajuns la final! Îți mulțumesc că ai parcurs întregul articol.
Pentru a putea recunoaște valoarea unui verb, pentru a știi când este auxiliar, când este predicativ și când este copulativ, este important să înveți conjugarea verbelor la toate timpurile și la toate modurile. Uite, aici am scris un articol despre acest subiect.
De asemenea, pentru a învăța conjugarea verbelor fără a trebui să tocești zile întregi, îți recomandăm utilizarea Dischetei verbelor în Limba Română. Aceasta este un instrument extrem de util, cu o simplă rotire a discului vei putea citi formele verbale de indicativ prezent, indicativ imperfect, perfect simplu, participiu prezent, participiu trecut, viitor, subjonctiv prezent și imperfect, dar și indicații despre formarea timpurilor compuse, a Imperativului sau a construcţiilor perifrastice.
Utilizarea dischetei cu conjugarea verbelor în limba română te ajută să găsești și să reții foarte rapid formele verbelor la diverse moduri și timpuri.
Discheta conjugarea verbelor în Limba Română conține 52 de verbe uzuale, conjugate la toate modurile și timpurile, modele de conjugare, dar şi verbe neregulate, frecvent utilizate, iar pe verso alte 400 de verbe uzuale, cu indicarea modelelor de conjugare urmate de acestea şi cu precizarea unor eventuale abateri. Toate aceste informații prezentate într-o formă ingenioasă și foarte practică.
Nu vei mai avea nevoie de o listă interminabilă cu verbe conjugate în română printată de pe internet sau copiată din cărți. Vei avea la îndemână un instrument didactic cu o formă foarte practică și atractivă.
Află mai multe despre Discheta conjugarea verbelor în Limba Română
Articol scris de Alina Mihalache - echipa Verba
